Medierea reprezintă o modalitate facultativă de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate şi confidenţialitate. (art.2(1) şi art.3 din Legea nr. 134-XVI din 14 iunie 2007 cu privire la mediere)
Medierea face parte din marea familie a metodelor alternative de soluţionare a disputelor (Alternative Methods of Dispute Resolution – ADR). Cuvântul mediation, introdus în SUA ca termen de specialitate, înseamnă intermediere cu ajutorul unui terţ independent şi ales în mod liber de către părţi. Medierea a devenit un trend global în soluţionarea conflictelor. În SUA există o adevărată cultură a medierii, şi doar aproximativ 10% din toate conflictele ajung să fie soluţionate într-o sală de judecată, restul fiind soluţionate prin mediere.
Medierea se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi să le sprijine pentru soluţionarea conflictului, prin obţinerea unei soluţii reciproc convenabile, eficiente şi durabile. Rezolvarea conflictului prin mediere este rodul întâlnirii voinţei părţilor. Nimeni nu vine să le impună soluţia, prin urmare, părţile sunt singurele în măsură să hotărască. Mediatorul are rolul de a facilita crearea unui culoar de comunicare între părţi, prin intermediul căruia acestea să conştientizeze singure care este cea mai bună soluţionare a conflictului dintre ele.